cioburidehartie

Salut, prieteni! Maaaamă, de când nu am
mai scris pe blog! În acest interval de timp s-au întâmplat o grămadă de
super-chestii.

Astăzi, de exemplu, la Coşbuc a
fost CARNAVAL, Deutschland Karneval. Die Deutsch Lehrerin, Nicoleta
Mihai, o doamnă foarte simpastică (vorba lui Nel) ne-a anunţat cu ceva timp în
urmă că în ultima vineri din februarie la noi la şcoală o să fie carnaval.

 

       Nu ştiu cum am
socotit, dar mie mi-a ieşit ultima vineri pe 20 februarie. Dimineaţa, aoleu, repede, du-te la piaţă, cumpără lipici pentru proiect, sun-o pe Maria,
adu-i aminte, respiră, inspiră, expiră, nu te criza. În fine, ajungem noi două la
şcoală ca două flori şi observăm că nu e nimic, nicio mişcare ce să vestească vreun carnaval. Asta pur şi simplu pentru
că nu era vinerea potrivită.Vă daţi seama ce era în
mintea Mariei. Ne-am cărat cu tot cu costume! A trebuit să le lăsăm la Nea’ Bică până după ore.

       Aşa că azi am fost mult mai atentă. Tot păţitul e priceput! (din înţelepciunea populară) Mi-am
călcat de dimineaţă costumul, am rugat-o pe mama să-mi facă părul şi să mă
machieze. Mama era foarte entuziasmată, m-a dat chiar şi cu parfumul ei
favorit, pe care de obicei îl ascunde de mine.

Totul era minunat. Am luat un 92 de
la capăt şi am pornit-o spre şcoală. Bineînţeles că am sunat-o şi pe Maria, să
mă asigur că vine. Nu ştia că începem la 12, aşa că m-am simţit (iar) folositoare că
i-am adus aminte. Nu mai aveam răbdare. Colac peste pupăză, 92’u pe
care-l luasem se retrăgea şi a trebuit să cobor cu 2 staţii înainte de cea bună,
ca să nu mă rătăcesc prin Bucureşti. Am mers 2 staţii pe
jos, cu ghiozdanul în spate, costumul într-o mână şi proiectul în cealaltă.

 

Catincuţa şi cu mine

      Când în fine am
ajuns, am aşteptat să văd pe cineva cunoscut. Venise Irina, iar mai apoi a
apărut şi Maria. Irina avea o mască superbă făcută cu pene mov şi verzi, de
diferite nuanţe şi o prăjitură (foarte gustoasă), pe care urma să o vândă la
stand.

      Eu şi Maria ne-am schimbat la bibliotecă, în
spatele unui maldăr de cărţi. Îmi imaginam personajele din romane trăgând cu
ochiul.

Maria şi Irina la
standul cu prăjituri

 

      Au ieşit o grămadă de
poze frumoase. Am ţinut neaparat să fac poze cu fiecare dintre băieţii de la
mine din clasă. Unii erau ruşinoşi, alţii nu vroiau să zâmbească, iar ceilalţi
încercau să nu arate că de fapt sunt timizi.

  

Vlad Georgescu

 

Matei

Nicu

Andru

Mihai

Vlad Manolescu

Mă gândesc dacă să mai bag câteva poze de atmosferă mmm, fie:

Eu, Maria

 

 

Irina Maria

Rux a făcut o prăjitură foarte gustoasă, din care am mâncat două bucăţi. (Nu mi-a dat reţeta. Cică a luat-o de pe net. S-o cred?)

Luana şi Laura