Bine v-am găsit !

Vineri, Septembrie 18th, 2009
 Am publicat in recent apăruta revistă Tiuk a fraţilor Vakulovski o poveştiukă din vacanţă. Tot în numărul acesta (de toamnă) am răspuns la un TiuKestionar. Pe cei interesaţi îi invit să comenteze.
 
Bag aici doar câteva poze din poveştiukă:
 
 Orăşelul Iampol din Ucraina văzut de pe balconul bunicilor din Cosăuţi
 
 
 A fost o dată un vaporaş…
 
 
 "Lenin vsegda jivoi" la Iampol
 
 
 Vă invit la o bucăţică de tort ucrainean
 
Mai multe comentarii găsiţi în Tiuk-ul cu pricina!!!
 
 
 Bonus: Eu pe Broadway
 
 
I-am cântat vameşului un cântec.  
 я скажу тоби "вау" а ти вау вау вау вау вау
 

  • Share/Bookmark

Nu chiar toţi dentiştii sunt malefici!

Miercuri, Iulie 22nd, 2009
De la începutul verii îmi tot fac curaj să merg la dentist şi iată că, în sfârşit, mi-am luat inima în dinţi. Am sunat săptămâna trecuta la cabinetul stomatologic şi  mi-am facut  o programare. 
Mi-am dat seama ca mă temeam degeaba. Doctorul a fost foarte simpatic, nici măcar nu mi-a facut injecţii. Şi scaunul acela special era chiar confortabil.

 
  • Share/Bookmark

Vintage. Rochie de catifea pan

Luni, Martie 2nd, 2009
În postarea anterioară v-am prezentat un costum de la începutul secolului XX. M-am simţit în el Cleopatra. Acum o să vă arăt o rochie specială. Am primit-o de la mama mare de Crăciun. E făcută dintr-un fel de catifea (pan). Rochia a fost adusă pentru mama bunicii din Germania, tot la începutul seolului trecut. Paietele, însă, sunt şi mai vechi. Le aveau în casă din secolul XIX, de când era străbunica mică. Cât de bine s-au potrivit pentru rochie şi cat de bine mi s-a potrivit rochia mie. Am avut noroc :
 
Ooo, în poza de mai sus se văd şi paietele de la mâneci.
 
Abia aştept vreo ocazie să o îmbrac.
 
Nel în haina lui Sting, iar eu in rochia bunicii
  • Share/Bookmark

Eminescu şi Coşbuc în Stare de Urgenţă

Duminică, Februarie 24th, 2008
Vedeţi, după cum am mai spus, asta nu-mi place în familiile de scriitori… Se întâmplă un eveniment, toţi scriu despre el, îşi fură ideile , publica toate pozele fară să-mi lase şi mie… 
A avut loc lansarea revistei Stare de urgenţă în liceul meu, George Coşbuc, şi în alt liceu, Mihai Eminescu. La cea de la liceul nostru am participat şi eu. Am spus două vorbe,  nu ca la  clubA, unde nu am fost în stare sa spun nimic interesant. La lansare au venit şi doua profesoare de ale mele (de bio şi de istorie).  Mă bucur foarte mult că le-a plăcut ce s-a întâmplat . 
 
Vă arăt câteva poze: 
 
Eu şi Bika
 
 
Eu mă dau importantă
 
 
Colegi mai mari
 
Noi ne-am străduit să iasă totul bine.:)
 
 
 
 Eu, Uşa, Marius Ianuş
 
Celelalte poze pe http://liliuta.weblog.ro/
 
  • Share/Bookmark

Eminescu şi Coşbuc în Stare de Urgenţă

Duminică, Februarie 24th, 2008
Vedeţi, după cum am mai spus, asta nu-mi place în familiile de scriitori… Se întâmplă un eveniment, toţi scriu despre el, îşi fură ideile , publica toate pozele fară să-mi lase şi mie… 
A avut loc lansarea revistei Stare de urgenţă în liceul meu, George Coşbuc, şi în alt liceu, Mihai Eminescu. La cea de la liceul nostru am participat şi eu. Am spus două vorbe,  nu ca la  clubA, unde nu am fost în stare sa spun nimic interesant. La lansare au venit şi doua profesoare de ale mele (de bio şi de istorie).  Mă bucur foarte mult că le-a plăcut ce s-a întâmplat . 
 
Vă arăt câteva poze: 
 
Eu şi Bika
 
 
Eu mă dau importantă
 
 
Colegi mai mari
 
Noi ne-am străduit să iasă totul bine.:)
 
 
 
 Eu, Uşa, Marius Ianuş
 
Celelalte poze pe http://liliuta.weblog.ro/
 
  • Share/Bookmark

Am intrat în Stare de Urgenţă

Luni, Ianuarie 21st, 2008
    Într-adevar, eu sunt fiica Dianei Iepure, aşa cum m-a prezentat Marius Ianuş  la lansarea revistei Stare de Urgenţă, care a avut loc vinerea trecută în ClubA. Când le-am spus colegilor că voi merge seara cu părinţii la club, au exclamat: „ Vai, cu părinţii! La Club A?! Ce cool!” De cool e cool, doar că după aceea a trebuit să îmi bag hainele la spălat, altfel m-ar fi confundat lumea cu o ţigară (aprinsă)
     La ClubA am avut parte de senzaţii tari. În timp ce îi arătam Cristinei Ispas noul meu inel (super tare, dacă tot veni vorba), am simţit o mână rece, ca de zombie, pe umărul meu. La drept vorbind, m-am cam speriat, dar după ce am recunoscut şapca aducătoare de noroc, m-am mai liniştit. (Aici intervine mama. Că e ideea cu şapca e a ei şi să nu o scriu. Uite asta e rău în famiile de scriitori: se bat pe gânduri.) Dar să revenim. Cel cu şapcă era (ca să mă dau mare)  vechiul meu amic şi compatriot (zemleak)Vasile Ernu.
   N-am fost la ClubA doar ca sa beau suc şi să-i ascult pe cei care prezintau revista, ci şi pentru că, în numărul doi al “Stării de Urgenţă” am debutat pe hârtie. Am ajuns să public într-o revistă cu Dumitru Crudu. Şi când îmi amintesc cum, la un spectacol după o piesă de Crudu, mai n-am facut pe mine când din scenă a ieşit un cap rujat care rodea o coadă de şobolan! (Eram mică, de aia)
La un moment dat Marius Ianuş  m-a invitat să spun şi eu două vorbe. Am început în forţă: “Eu sunt  Cătălina…” şi s-a stricat microfonul. Mi l-au dat, mi l-ai luat, mi l-au dat iar, eu m-am emoţionat şi am început sa bâlbâi nişte poezii. 
      M-am bucurat că Răzvan Ţupa mi-a spus a nu ştiu câta oara că m-a recunoscut. Dacă îmi spune şi data viitoare acelaşi lucru, înseamnă că nu e uşor să-mi memorezi fizionomia, iar recunoaşterea persoanei mele nu poate fi decât o victorie a creierului uman. 
   Îmi pare rău că am uitat să-i spun lui Marius Ianuş (basarabean în suflet) că aş putea face propagandă revistei la mine la Coşbuc (şi chiar o să încerc să fac). Azi iau revista la şcoală să mă laud.
     Printre altele, cu ocazia gloriosului meu debut, mi-am amintit de prima mea poezie, compusă pe la trei ani. Eu nu alcătuiam poezii aşa, foaie verde, dar cu rimă şi dedicaţii. Prima suna cam aşa :
 “La fereastră maimuţa

   Strigă Filiuţa

Filea (Filip) este bunicul meu. Vă daţi seama ce  bucuros era când tot auzea poezia asta!
 

P.S. Mi-a plăcut Mitoş Micleuşanu.

  • Share/Bookmark

Am intrat în Stare de Urgenţă

Luni, Ianuarie 21st, 2008
    Într-adevar, eu sunt fiica Dianei Iepure, aşa cum m-a prezentat Marius Ianuş  la lansarea revistei Stare de Urgenţă, care a avut loc vinerea trecută în ClubA. Când le-am spus colegilor că voi merge seara cu părinţii la club, au exclamat: „ Vai, cu părinţii! La Club A?! Ce cool!” De cool e cool, doar că după aceea a trebuit să îmi bag hainele la spălat, altfel m-ar fi confundat lumea cu o ţigară (aprinsă)
     La ClubA am avut parte de senzaţii tari. În timp ce îi arătam Cristinei Ispas noul meu inel (super tare, dacă tot veni vorba), am simţit o mână rece, ca de zombie, pe umărul meu. La drept vorbind, m-am cam speriat, dar după ce am recunoscut şapca aducătoare de noroc, m-am mai liniştit. (Aici intervine mama. Că e ideea cu şapca e a ei şi să nu o scriu. Uite asta e rău în famiile de scriitori: se bat pe gânduri.) Dar să revenim. Cel cu şapcă era (ca să mă dau mare)  vechiul meu amic şi compatriot (zemleak)Vasile Ernu.
   N-am fost la ClubA doar ca sa beau suc şi să-i ascult pe cei care prezintau revista, ci şi pentru că, în numărul doi al “Stării de Urgenţă” am debutat pe hârtie. Am ajuns să public într-o revistă cu Dumitru Crudu. Şi când îmi amintesc cum, la un spectacol după o piesă de Crudu, mai n-am facut pe mine când din scenă a ieşit un cap rujat care rodea o coadă de şobolan! (Eram mică, de aia)
La un moment dat Marius Ianuş  m-a invitat să spun şi eu două vorbe. Am început în forţă: “Eu sunt  Cătălina…” şi s-a stricat microfonul. Mi l-au dat, mi l-ai luat, mi l-au dat iar, eu m-am emoţionat şi am început sa bâlbâi nişte poezii. 
      M-am bucurat că Răzvan Ţupa mi-a spus a nu ştiu câta oara că m-a recunoscut. Dacă îmi spune şi data viitoare acelaşi lucru, înseamnă că nu e uşor să-mi memorezi fizionomia, iar recunoaşterea persoanei mele nu poate fi decât o victorie a creierului uman. 
   Îmi pare rău că am uitat să-i spun lui Marius Ianuş (basarabean în suflet) că aş putea face propagandă revistei la mine la Coşbuc (şi chiar o să încerc să fac). Azi iau revista la şcoală să mă laud.
     Printre altele, cu ocazia gloriosului meu debut, mi-am amintit de prima mea poezie, compusă pe la trei ani. Eu nu alcătuiam poezii aşa, foaie verde, dar cu rimă şi dedicaţii. Prima suna cam aşa :
 “La fereastră maimuţa

   Strigă Filiuţa

Filea (Filip) este bunicul meu. Vă daţi seama ce  bucuros era când tot auzea poezia asta!
 

P.S. Mi-a plăcut Mitoş Micleuşanu.

  • Share/Bookmark
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A